Cum recunoști un tipar relațional și ce faci ulterior cu informația
De recunoscut un tipar relațional poate fi dificil, dar dacă reușești să identifici greșelile pe care le repeți, sunt șanse să îl ai conturat în minte. Interesant este ce faci după aceea?
Citește și:
Nu o pot împiedica pe fiica mea să ia decizia greșită…
Vești proaste: Există și bărbați mișto!
Cu un minim de interes pentru psihologie și dezvoltarea personală, cu toții putem să tragem linie și să ne înțelegem tiparul relațional.
Spre exemplu, tata a fost infidel. El și mama au divorțat, iar poveștile despre infidelitatea tatălui mi-au părut, mult timp, supărări din partea maică-mii. Parcă nu îmi venea a crede.
Tata a lipsit din viața mea timp de 10 ani, apoi a revenit. Nu avem o relație grozavă, deși mi-ar fi plăcut. Dar după revenirea lui în viața mea, am avut parte de cele mai semnificative relații de cuplu, patru la număr, încheiate toate din cauza infidelității partenerilor.
Ani mai târziu, de la actuala soție a tatălui meu, am aflat că el, toată viața (pe parcursul celor două căsnicii) a avut o relație cu o altă femeie.
Abia în terapie am făcut legătura: tata e infidel, eu aleg infideli. Îmi retrăiesc povestea copilăriei, vreau să îl repar pe tata sau să demonstrez că se poate trăi în armonie cu un infidel? Se pare că nici una dintre acestea, dar îmi repet trauma până… am obosit.
Acum, aș ști care este tiparul meu relațional. Bineînțeles, infidelitatea poate fi mai evidentă sau… descoperită pe parcurs, dar sunt multe alte detalii care alcătuiesc acest tipar.
Aleg partenerii care aduc foarte mult cu un același șablon. Eșec total de fiecare dată. Și, ca lucrurile să nu fie simple, atracția e nebunească. Plac atât de mult un bărbat, încât mi se pare absurd să îmi spun „este din tiparul meu, mai bine nu încerc”.
Prin urmare, ce e de făcut dacă știi ce tipar ai? Ce poți face când tot aceiași bărbați te atrag? Cum te oprești când ai în față pe cineva pe care vrei?
Rezolvarea nu o primești atunci când apare „tentația”, asta e clar. Rezolvarea înseamnă muncă multă cu tine și, chiar și pe parcursul acesteia ai recăderi, reveniri la celebrul „tipar”.
Cred că cel mai bun pas este acela în care nu ești neapărat permisivă cu tine, dar îngăduitoare, înțelegătoare, plină de compasiune.
Lupta dintre a ști sau bănui că greșești, a comite greșeala și a regreta, a nu o comite și a regreta iar, este obositoare. Uneori, e bine să îți acorzi dreptul de a încerca.
Poate de a nu te arunca fix cu capul înainte și cu totul în noua relație, dar de a vedea unde duce. Și, de asemenea, dacă temerile ți se adeveresc, de a te retrage la timp.
Iar în timpul pe care tu îl petreci cu tine, nu uita să construiești un tipar nou. O listă cu calități ale partenerului pe care ți-l dorești și o listă de defecte peste care nu poți trece.
Atracția poate fi mare dar, să nu uităm că, ceea ce simți nu este generat atât de ceea ce ai în fața ta ci și de recunoașterea familiarului.
Foto: shutterstock.com
