S.O.S. Am un iubit morocănos!
Nu îl voiam eu pe Făt-Frumos, dar parcă nici pe piticul Morocănos nu l-aș fi curtat. În basmul meu de prințesă reformată, îmi iubesc partenerul și l-aș jumuli în același timp. Ce mă fac?
Citește și:
Independența nu este incompatibilă cu sprijinul
Relația cu sine: De ce este important să te pui pe primul loc
Să stabilim de la început un lucru: nu cred în relații ideale, nici în iubire siropoasă marca Hallmark, nici în perfecțiunea unui partener.
Îmi plac defectele, neajunsurile, latura aceea uman imperfectă și demnă de a fi acceptată și iubită așa cum este. Totuși, ce mă fac eu cu iubitul meu care, la cei 30 de ani ai lui are un comportament de moș Pandele?
Starea lui obișnuită este de morocănos cu accente de plictiseală, iar dacă încerc să îi schimb dispoziția, parcă se ambiționează să rămână așa. Nu de alta, dar nu cumva să încerc să îl „schimb” și să nu-l iubesc așa cum e…
Eu sunt mai veselă de fel, mai optimistă și dinamică. Da, știu, oare ce am găsit unul la celălalt?
Aș vrea să cred că lui îi place veselia mea (chiar dacă nu ai zice), așa cum eu apreciez că este un om pe care mă pot baza. Dar simt că el este lângă mine doar când avem greutăți.
De parcă lor știe să le facă față, în schimb dacă suntem bine și ne putem bucura de timp împreună sau activități comune… revine la default settings Pandele 1.0.
Nu îmi pot da seama de ce îi este mai simplu să își arate nemulțumirea și să fie prost dispus chiar și fără motiv. Oricât mi-ar fi de drag, eu mă simt copleșită. Ca și cum aș încerca să îl salvez de el însuși… când el nici nu vrea să fie salvat.
Știu că este inutil să fac asta și poate nici nu ar trebui să încerc. Se spune că în viața asta, singura datorie pe care o avem este de a ne salva pe noi înșine.
Recunosc că am obosit să vin seara de la serviciu și în drum spre casă să mă gândesc că iar îl găsesc prost dispus.
Am obosit să simt că orice fac eu pe el nu îl bucură, așa cum nici relația noastră nu îi aduce vreo mulțumire. Suntem de un an împreună, iar el este tot așa, iar eu sunt tot mai tristă.
Nu știu cum să procedez. Este un om bun, dar lângă care nu mă mai simt bine nici măcar cu mine. Și atunci, îmi pun întrebarea: este un om bun, dar oare este bun pentru mine?
Foto: shutterstock.com
