Tu cum ai grijă de tine, dincolo de fațadă?
Obișnuiesc să fiu destul de atentă la felul în care arăt și în care mă prezint. Poate teama mea de a mă face de râs în public, alături de convingerea că nu-s cine știe ce frumusețe, mă determină să am acest comportament constant. Dar dincolo de fațadă, oare cum trebuie să ai grijă de tine?
Citește și:
Nu vreau să fiu mai deșteaptă, vreau să fiu mai fericită
Toate avem momente în care nu avem chef să fim „niște doamne”
Prietenele mereu îmi admiră manichiura. De multe ori sunt întrebată la ce salon merg. Aveam 17 ani când am început să îmi îngrijesc unghiile, să le dau cu lac, să fiu atentă la felul în care arată. Până atunci, aveam grijă să fie tăiate, curate și… cam atât.
De la 17 ani însă, îmi fac manichiura constant și am suficiente produse acasă încât să fac concurență unui salon. Da, după… 23 de ani de practică în mod constant, îmi fac unghiile singură ca la salon. Îmi plac mâinile mele și mă simt bine când arată impecabil.
Am un program destul de încărcat, dar oricât de obosită sunt, chiar dacă este trecut de miezul nopții, eu îmi fac manichiura. Și mă spăl pe cap la două zile, dacă nu chiar zilnic, vara.
Îmi place să îmi și aranjez părul și, recunosc, mă uit strâmb la femeile nepieptănate sau cu un păr neglijat. Am acumulat și o grămadă de cosmetice.
Este adevărat că noi, femeile, avem creme inclusiv pentru „cotul de la mâna stângă” comparativ cu bărbații care primesc gel de duș, sampon, balsam, cremă de față și pentru picioare într-un singur produs. Dar ne și place. Mie, una, îmi place. În privința hainelor, aceeași poveste. Nu mai am pe unde să le pun și veșnic mă vait că nu am cu ce să mă îmbrac.
Deci… încerc să arăt bine. Îmi place să arăt bine. Dar e suficient pentru a spune că „am grijă de mine”? Tu cum ai grijă de tine, spre exemplu?
Abia după 38 de ani de viață, deci în ultimii doi, am început, cu adevărat, să am grijă de mine. Cea de dincolo de fațadă. Iar primul pas a fost psihoterapia. În principiu, pentru că nu am o relație grozavă cu mama, iar de cuplu, niciuna.
Muncesc mult, am puțin timp pentru o viață personală și… nu sunt prea mulțumită. Cel puțin, nu eram. Am primit ajutor încât să înțeleg ce frici am, ce ascund în spatele fațadei mele frumos pictate, cum mă regăsesc în acest moment al vieții și ce îmi doresc să schimb.
Sună simplu? Știi și tu toate astea despre tine? Ok… dar le faci?! Eu am avut nevoie de sprijin și sunt mulțumită că am avut și curajul să îl cer, să accept că îl merit.
În continuarea planului meu de a mă îngriji pe mine, am început să fiu mai atentă la ce mănânc și să fac yoga și pilates. Nu, nu pentru că am o vârstă, ci pentru că mi-a luat atât de mult timp să înțeleg ceva simplu: dincolo de casă și haine, trăiesc în propriul meu corp; am numai unul; este primul loc de care trebuie să mă îngrijesc și nu doar la exterior.
Sunt mai atentă și cu analizele medicale pe care nu le ignor. După câte cazuri de femei tinere care suferă de cancer am auzit, este bine să fii precaută. Este chiar recomandat.
Mi-am eliberat programul astfel încât să muncesc în continuare, dar să am timp și pentru un hobby – în cazul meu, dansul – și, mai ales, pentru prieteni. Ieșind în oraș și cunoscut prin intermediul lor și oameni noi, am găsit un partener de cuplu. Suntem la început, nu ieșim decât de 4 luni împreună, dar regula numărul unu pentru a găsi un partener este să ieși din casă.
Așadar, repet, tu cum ai grijă de tine?
Foto: shutterstock.com
