Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel
Am văzut prin filme astfel de scenarii și chiar țin minte ce înverșunată eram când venea vorba despre infidelitate. Nici prin cap nu mi-a trecut că mi s-ar putea întâmpla mie, dar iată, viața bate filmul. Am aflat că iubitul meu are o altă relație în paralel.
Citește și:
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
A început înainte de sărbătorile de iarnă. Era distant, preocupat, mai mereu obosit. Dădea vina pe muncă, pe problemele de familie – tatăl său fiind bolnav. Iar eu, nu știam ce să mai fac să îi fie mai ușor, mai bine.
Îl așteptam chiar dacă ajungea acasă la 2 noaptea. Uneori, cu mâncare caldă. Mă gândeam că a avut o zi de teren și clar va veni obosit și flămând. Îi făceam masaj. Îi făceam surprize.
Pentru ziua lui am gătit o zi întreagă, ca să „facă cinste” colegilor de muncă. I-am comandat un tort personalizat a cărui „creație” a durat imens de multe ore. Prețul a fost pe măsură. Deh, nu îți cere prea des un client să îi faci un tort cu o pistă de curse de Formula1 și mașini întrecându-se. Migălos.
Acum, că mă uit în urmă, îmi dau seama cât de mult îl iubeam pe el și cât de puțin pe mine. Nu conta că eu nu primesc nimic din ce am nevoie. Nici că mă ignoră și doare. Conta să îi fie lui bine și, poate, cine știe, să își dea seama că îi este bine lângă mine.
A plecat într-o seară în care l-am întrebat (poate) de prea multe ori ce se întâmplă, spunându-i că eu nu pot continua așa, fără să discute cu mine, fără să știu ce este cu el. Eram amândoi în pat. El s-a ridicat, și-a strâns câteva haine și a plecat.
Nu mi-a spus decât că nu știe exact ce simte pentru mine. Luna următoare am petrecut-o în depresie. Mergeam la muncă și atât.
Aveam nevoie de serviciu întrucât locuiesc în chirie. Nu conta cum mă simt, trebuia să muncesc. Când ajungeam acasă citeam. Cel puțin, asta îmi imaginam că fac.
Încercam să nu mă gândesc. Nu știu ce am citit. Cred că niciun rând nu a ajuns la mine. Așteptam să treacă timpul, să primesc o explicație sau să revină. Nu voiam să îl pierd. A revenit după o lună. A stat o noapte. A dispărut două săptămâni. A revenit.
Mi-a spus că mă iubește. A plecat iar după 2 zile. Au venit sărbătorile și mi-a spus că va sta cu tatăl său. Să se gândească. Să înțeleagă ce se întâmplă cu el. Am dormit de sărbători. Nu am fost în stare de nimic altceva.
A revenit la începutul lunii ianuarie. Mi-a spus că vrea să rămânem împreună și că mă iubește. Simțeam eliberare. Primeam ceea ce speram că se va întâmpla. Dar oare chiar asta voiam?
Am decis că vreau adevărul, oricare ar fi el. Cred în nevoia de singurătate, chiar și în momentele de impas în care nu știi ce vrei sau ce simți. Ce făcuse el era prea mult.
Într-una din zile, chiar dacă nu recomand asta, am căutat în laptopul lui. Acolo am găsit răspunsul: fotografii de la Revelionul pe care îl petrecuse cu iubita lui. O prietenă de-a lui pe care, de altfel, o cunoșteam.
I-am împachetat toate hainele, l-am așteptat să ajungă acasă și i-am spus că poate înceta spectacolul. A fost uimit, inclusiv pentru modul în care am reacționat.
Discutasem prea mult cu el, iar odată ce am realizat că era totul o minciună, era momentul să merg mai departe. Mă despărțisem de el deja cu câteva luni în urmă, doar că nu conștientizasem acest lucru… sau motivul. Acum aveam toate răspunsurile.
Înainte de a pleca mi-a spus cât de mult mă iubește. I-am dat cât de tare am putut două palme și l-am rugat să iasă. Două lună m-a așteptat în fața blocului. Cu flori și scuze. Începusem deja terapia și mă interesa să am grijă de mine. De el am avut destul.
Încă îmi e greu să înțeleg că sunt și astfel de oameni, că mi se poate întâmpla și mie, că trebuie să nu ignor anumite indicii. Acum, doi ani mai târziu, îmi este greu să am încredere în altcineva, dar știu că voi depăși acest episod. Știu acum și că în orice relație aș avea nu o să mă mai pun pe mine pe locul doi niciodată.
Foto: shutterstock.com
