Mă enervez repede, dar nu obțin nimic din asta

Am știut mereu că mă enervez repede. Ca să îi citez pe englezi „am fitilul scurt”, iar dacă ne gandim la o dinamită, știm ce înseamnă asta. Dar ce obțin din starea pe care o am sau, mai rău, din ce exprim înafară… e altă poveste.

Citește și:

Îmi e foarte greu să renunț la un comportament nociv: dependența de dulciuri

M-am săturat de diete și nu mai încerc să devin altcineva…

Cu toții ne enervăm. E chiar o reacție sănătoasă – furia – când ne confruntăm cu o situație nedreaptă, care fie ne implică pe noi, fie pe alții.

Dar de la furie la agresivitate, chiar dacă e doar un pas, e unul important, pe care e bine să ne abținem să îl facem. Furia este ok, agresivitatea nu este ok.

La viața mea, mai multe persoane mi-au spus că mai bine dau o palmă decât să deschid gura când sunt nervoasă. Firește, nu era un îndemn, ci o comparație pentru a înțelege ce spun la nervi.

Problema cea mai mare este că mereu m-am simțit îndreptățită să o fac – să îmi exprim furia… cu furie. Păi ce, dacă asta simt, ce să fac?

Privind în urmă însă, nu am rezolvat niciodată un conflict astfel, am rupt sau distanțat relații cu oamenii, am avut sentimente de vinovăție și remușcări, am rănit oameni, am avut doar de pierdut.

Atunci, dacă este sănătos să te înfurii, cum exprimi asta corect?

Presupunând că nu îți iau tălpile foc atunci când ai nervi, poți să încerci să te calmezi singur. Cât timp nu ești în pericol fizic, restul este un schimb de percepții, interpretări, cuvinte.

Respiră sau părăsește locul faptei până recapeți controlul asupra ta, asupra minții tale, până când poți tu controla furia și nu ea pe tine. Pari laș? Ok, dar dacă reacția ta este benefică atât ție cât și altuia pe termen lung?

Sau, dacă vrei, cine te etichetează ca laș? Tu? Cei din jur? Tu poți vorbi mai blând cu tine și mai empatic, iar ceilalți, dacă o fac, o fac tot din limitele propriilor minți. Pe scurt, e problema lor, nu a ta.

Revenind la furie, poți exprima ce anume te-a deranjat, ce a fost incorect, ce nu accepți și nu tolerezi (mai ales dacă e un comportament nepotrivit), renunțând însă la injurii, etichete, critică adusă unei persoane (poți critica un comportament, nu omul cu totul).

Dacă ai sta să te gândești cât de complexă este viața ta și că, foarte probabil, și a celuilalt este la fel, ai realiza ce bagaje de experiență interacționează într-un conflict.

Poate el are mai multe de rezolvat din trecutul personal. Ce ar fi să îl lași pe el, altul, deoparte, și să începi să le rezolvi tu pe ale tale.

Am avut norocul să particip la workshopuri despre gestionarea furiei și agresivității. Un soi de anger management. Mi-au fost benefice, pentru că am văzut că lucrurile pot fi făcute și altfel, dar și câți alții se confruntă cu această problemă.

Uneori ajută și să constați că nu ești singur și nu e „ceva în neregulă cu tine”. Dar, util ar fi ca, pasul următor să fie încercarea de a schimba ceva.

Nu te mai raporta la a-ți spune „da, dar celălalt… (urmează acuzele)” ci gândește-te la „bine, dar eu? (ce pot face diferit)”. Vei fi surprins/ă să aflii câte lucruri se schimbă în bine, în timp, chiar dacă nu te aștepți.

Foto: 123rf.com