Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citește și:

De ce este important să ții cont de nevoile tale

Pe mama nu o interesează sfatul psihologului

Privind fetița nu pot să nu mă gândesc cum a ajuns așa? Ce anume din atitudinea părinților ei a făcut-o să nu mai trăiască cu energia unui copil? Nu a trebuit să-mi fac scenarii mult timp că-l observ pe tată:

„Ia uite cum și-a pus ciorapii ăștia cu călcâiul în sus! Și ce s-a murdărit. Aoleu! Dacă nu aș fi eu. Nu e în stare de nimic. Cade, se murdărește, nici să se îmbrace cum trebuie!'

În timp ce tatăl o critica, mama se amuza de cele auzite. Fata stătea cu capul plecat și timid ridica ochii, mută, supusă.

„În stare de nimic'. La 3 -5 ani? Mă îndoiesc…

Mulți părinți consideră critica, umilința, devalorizarea copilului o metodă de a-l motiva și responsabiliza. Este atât de trist că după o viața întreagă au ajuns la credința asta.

Fetița asta care aude acum atât de des cât de incompetentă este, crede cu tărie acest lucru. Deja destinul ei se scrie acum, cu șanse mari să devină o tânără timidă, fără inițiativă, rezultate mediocre în viață, contexte în care va fi umilită constant.

Presupun că-ți dorești ca părinte tot ce-i mai bun pentru copilul tău. Acum e momentul să-i clădești încrederea în sine și o atitudine pozitivă față de viață.

Din relația cu voi ca părinți un copil se clădește pe sine și va tot atrage în viață contexte și situații pentru a reconstrui ceea ce a trăit alături de voi.

Dragilor, învațați-vă copilul ce e respectul și nu rușinea! Dați-le lecții de bunătate, dragoste. Ascultați-le micile supărări și încurajații să se exprime.

Chiar dacă a-și spune părerea înseamnă a o contrazice pe a voastră. Ajutați-l să-și exerseze abilitățile pentru viață. Mai bine să  învețe a se exprima și a cere în relația cu voi, decât să refuze a-și arăta potențialul în școală, la locul de muncă, a suporta deciziile nedrepte ale altora fără a se opune.

Cred ca orice părinte în contact cu sine își înțelege copilul fără cuvinte.

Alegeți astăzi să vă priviți copilul, să-i zâmbiți, să-l ascultați sau doar să-l observați în jocul lui. Ați fi surprins cum în jocurile lui tot despre voi vorbește.

 

De Angelica Burcea, psihoterapeut experiențial, psihosexolog

Tel.: 0767.477.031

psychotherapist.ab@gmail.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Divorțul părinților nu m-a afectat mai mult decât mă afectau ei ca părinți...
Divorțul părinților nu m-a afectat mai mult decât mă afectau ei ca părinți…

Am trecut prin divorțul părinților fără să știu prea bine ce mi se întâmplă. Erau și mai multe certuri și scandaluri, iar eu fie eram și mai ignorată, fie și mai pedepsită. La partaj, numai pe mine nu s-au „păruit”, în rest, a contat orice piesă de mobilier.

Citeste
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel
Infidelitate: Iubitul meu mai avea o relație în paralel

Am văzut prin filme astfel de scenarii și chiar țin minte ce înverșunată eram când venea vorba despre infidelitate. Nici prin cap nu mi-a trecut că mi s-ar putea întâmpla mie, dar iată, viața bate filmul. Am aflat că iubitul meu are o altă relație în paralel.

Citeste
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu
Poate sufăr de egoism cronic, dar o relație de cuplu nu face parte din filmul meu

Uneori ajungi să te împrietenești prea bine cu singurătatea. Nu spun că ar fi neapărat un lucru bun, dar pentru unii dintre noi, este ceea ce am ales. Poate e egoism, dar este ceea ce vreau eu pentru mine.

Citeste
Micuța fată și un destin programat
Micuța fată și un destin programat

Psiholog fiind, observ anumite comportamente ale oamenilor din jurul meu și, uneori, îmi dau seama de cauza lor. Fiind, în autobuz observ un copil cu părinții. Fata stătea prea cuminte și i se citea în ochi nesinguranța, anxietatea și teama de a face ceva, orice… poate chiar să respire ca nu cumva să deranjeze. Am văzut in vivo cum programăm un destin.

Citeste
După divorț m-am concentrat cel mai mult pe copii și comunicarea cu ei
După divorț m-am concentrat cel mai mult pe copii și comunicarea cu ei

„Am trecut prin două divorțuri, ambele inițiate de mine, ambele necesare pentru mine, ambele dureroase pentru toate părțile implicate.

Citeste
Nu vreau să fiu părinte pentru părinții mei
Nu vreau să fiu părinte pentru părinții mei

Părinții mei au rămas împreună „de dragul meu”. Mai mult, mi-au și spus acest lucru și acum, îmi este foarte clar că eu sunt în continuare liantul dintre ei. Dar simt că sunt ca un părinte pentru ei și nu vreau asta.

Citeste