3 motive pentru care alegem o despărțire
Cu toții am experimentat cel puțin o despărțire de persoana iubită. Știm în ce constă travaliul, dar uneori este o decizie mai bună decât continuarea unei relații nefericite. Motivele despărțirii variază de la cele incontestabile, evidente pentru ambii parteneri, la cele mai puțin vizibile, dar la fel de copleșitoare. Vorbim despre trei din motivele ultimei categorii.
Citește și:
De ce este o despărțire dificilă pentru ambii parteneri
Dating: semne pe care le interpretăm (greșit) drept interes din partea lui
Te iubesc, dar nu e suficient
Oricât ne place momentul îndrăgostirii și prima etapă a unei relații, cea fuzională, cea în care creierul evită cu abilitate orice semnal de alarmă pentru că vrea să perpetueze starea de bine, realitatea este că depășim acest moment, iar la finalul lui putem decide chiar despărțirea de partener.
Un creier îndrăgostit se comportă precum un creier drogat. Nu degeaba îndrăgostirea a fost luată în calcul pentru a fi inclusă în manualul tuburărilor mentale. Deciziile pe care le luăm îndrăgostiți fiind, nu sunt cele mai bune și nu reflectă dorințele sau așteptările noastre pe termen lung, ci pe moment. Ori, momentul acela trece.
Deși iubirea este importantă în orice relație, nu este suficientă. Pentru a putea trăi alături de o persoană, prietenia, valorile și credințele comune, precum și disponibilitatea de a munci împreună pentru a construi o relație functională, armonioasă și hrănitoare pentru ambii parteneri sunt ingredientele esențiale, chiar dacă nu sună la fel de bine precum declarațiile din faza fuzională.
Așadar, multe despărțiri pornesc din depășirea etapei de îndrăgostire și trebuie analizate din perspectiva motivelor reale ce le-au determinat. Respectiv, fiecare dintre noi ar trebui să știe că are acest călcâi al lui Ahile, să încerce pe cât posibil să nu se lase purtat de euforia începutului de relație dar, totodată, să evalueze și dacă, de regulă, încheie relații după acest moment.
Nu este exclus să ne confruntăm cu o imaturitate emoțională (a noastră sau a celuilalt) care nu poate depăși extazul începuturilor și nu este pregătită pentru cunoașterea și iubirea autentică.
Te iubesc, dar nu te plac
Suna a paradox, nu-i așa? Și totuși, putem să ne îndrăgostim de anumite trăsături ale unei persoane (nu neapărat fizice) și să constatăm că deși avem aceste sentimente, nu putem fi prieteni, nu ne place ca om. Putem confunda admirația cu îndrăgostirea, iar acest lucru nu ne face parteneri compatibili.
Poate, spre exemplu, ai un partener realizat profesional, inteligent, ambițios. Poate reperezenta un model din punct de vedere profesional, mai ales dacă și tu la rândul tău, ai investit mult în acest aspect al vieții tale. Totodată, același partener poate fi arogant, prea puțin empatic sau indisponibil emoțional.
Există latura lui acaparatoare, care te atrage și există latura cu care nu ești compatibilă, care neagă nevoile tale și așteptările de la un partener.
Dacă se pune problema să trăiți împreună, nu poți separa calitățile lui de defecte, iar în viața de zi cu zi, s-ar putea ca acele trăsături pentru care îl admiri să nu contribuie prea mult la relația dintre voi. Decizia sănătoasă și în acest caz este o despărțire, chiar dacă nu este simplu de făcut. Nu degeaba se spune că cel pe care îl iubești ar trebui să îți fie și prieten.
Te iubesc, dar nu este un moment bun
Indisponibilitatea emoțională pare să devină, treptat un sport practicat de mulți. Vorbim despre persoane incapabile să formeze un atașament, despre cei care aleg să „își trăiască viața” și nu să se „lege” cu o relație, despre cei care se protejează din teama de a nu repeta un anume scenariu și lista poate continua.
La rândul nostru, conștient sau inconștient, ne putem regăsi într-un astfel de moment. Și, realizăm că, deși ne-am îndrăgostit, parcă nu suntem pregătite pentru mai mult. Vrem spațiu, vrem independență, vrem să nu definim relația pe care o avem cu celălalt.
Iar dacă lucrurile par să intre pe alt făgaș, decidem o despărțire deși, motivele nu sunt atât de clare. Desigur, în astfel de situații ideal este să ne confruntăm cu ceea ce avem nevoie sau cu temerile care ne determină să ne „protejăm”.
Dacă, spre exemplu, tocmai am ieșit dintr-o altă relație, este firesc să nu fim pregătite pentru o nouă legătură, dar dacă acesta devine modul nostru de a interacționa cu potențiali parteneri, problema are rădăcini mai adânci și ar fi ideal să ne adresăm unui psihoterapeut.
Foto: shutterstock.com
