Abuzul emoțional în cuplu. Cum îi recunoaștem semnele și cum să luăm atitudine
Știai că mai există o altă formă de abuz, care însoțește întotdeauna abuzul fizic sau care există de sine stătător? Abuzul emoțional! El poate apărea în familie, la serviciu, în relațiile de cuplu, având consecințe extrem de serioase. Așadar, este esențial să îi recunoaștem semnele și să luăm atitudine.
Formele abuzului emoțional
Abuzul emoțional sau abuzul psihologic are multiple forme de manifestare, începând cu dominarea, critica, denigrările, intimidările, insultele, poreclele, așteptările exagerate, șantajul emoțional, instabilitatea emoțională și comportamentală, izolarea, ignorarea, respingerea sau indiferența, ajungând până la amenințare și maltratare.
Abuz emoțional în cuplu
Abuzul emoțional în cuplu implică schimbări complementare (de atitudini, comportamente, gânduri și emoții) între cei doi parteneri, repetitive, ca într-un cerc vicios.
În primul rând, există o ruptură a conexiunii emoționale, care determină comportamentele abuzive, iar acestea din urmă amplifică prăpastia fizică, spirituală și emoțională.
De asemenea, transmiterea mesajelor ambivalente creează confuzie și instabilitate. Abuzatorul, din dorința de control, se comportă și comunică mesaje opuse, fără să ofere posibilitatea clarificării sau a ripostei.
Insultele sunt foarte des întâlnite în acest tip de relaționare. Tăcerea, lipsa reacțiilor și retragerea sunt modalități de manipulare și control, ele transmițând, de fapt, mesajul că puterea decizională e la cel care adoptă aceste comportamente.
Critica constantă și așteptările exagerate dezvoltă în cel agresat sentimentul de neîncredere în sine. Șantajul emoțional este forma cea mai puternică de dominare și abuz emoțional, deoarece se poate manifesta atât conștient, cât și inconștient, inclusiv într-un mod seductiv ori sub „hainele“ umorului.
Partenerul îl determină pe celălalt să facă ce dorește el, folosindu-se de frica acestuia, de complexele lui, de vina sau iubirea pe care i-o poartă.
Centrarea pe problemele permanente de orice tip, din nevoia inconștientă de distragere a atenției de la propriile conflicte interioare, produce un soi de plăcere, stare de tensiune, nesiguranță, confuzie creată de sine.
Citește și:
Cum ieși din starea de epuizare emoțională
Nevoia de a avea sens în viață este baza psihoterapiei
Aceste persoane au crescut într-un mediu nesecurizant, lipsit de armonie și iubire, ignorați sau abuzați.
Abuzatorul folosește sarcasmul în conversații, invalidează opiniile sau ideile altora, îl tratează pe celălalt ca pe un inferior, nu el este de vină pentru propriile comportamente și greșeli, ci alții, este gelos și foarte coercitiv, controlează financiar, controlează relațiile sociale ale partenerului, reacționează exploziv la frustrări, limitează libertatea de decizie, limitează contactul cu familia de origine.
Dar, atenție: nu toți abuzatorii sunt zgomotoși și critici. Același abuz emoțional poate fi mascat sub forma unui individ neimplicat în relație (permanent preocupat și distras de alte lucruri), care ignoră contactul cu partenerul, emoțiile, dorințele și punctele lui de vedere; sau un partener rigid, care nu tolerează diferențele de personalitate.
De cele mai multe ori, o relație abuzivă începe ca orice altă relație în care există flirt, pasiune, acte de tandrețe, distracție.
Impactul asupra persoanei abuzate
Persoana abuzată simte pierderea iubirii, a deciziilor în relație, controlul. Odată cu continuarea relației abuzive, dominarea duce la pierderea identității personale, iar legătura intimă dintre cei doi va fi imposibilă.
Abuzul emoțional convertește relația într-una plină de ostilitate, furie, vină, rușine, confuzie. Relația abuzivă distruge încrederea în propria persoană și în ceilalți, lucru care determină indivizii să devină dependenți de relația toxică.
Copii abuzați emoțional de părinți
Părinții foarte coercitivi (greu de mulțumit), părinții extrem de permisivi sau părinții neglijenți manifestă comportamente abuzive asupra copiilor lor.
Abuzul emoțional are repercusiuni profunde asupra copilului, atât la nivel emoțional, psihic, social, cât și fizic. Toate astea conduc la coșmaruri, simptome somatice (probleme digestive, imunitate scăzută, stagnarea în greutate și înălțime, tulburări organice),
imagine de sine scăzută, probleme în dezvoltarea emoțională (hiperactivitate, deficit de atenție, depresie, anxietate, compensare prin violență, sentimente ambivalente, confuzie, atașament de tip anxios, evitant sau dezorganizat, lipsa unor repere sănătoase), probleme relaționale (abandon școlar, lipsa empatiei, comportament antisocial, izolare).
Abuzul emoțional din copilărie: efecte la maturitate
Persoanele abuzate au o imagine de sine distorsionată, un sentiment scăzut al propriei valori, ele sunt lipsite de motivație, au o imagine negativistă despre viitor, trăiri paroxistice legate de teama de abandon și o toleranță mică la frustrare.
De cele mai multe ori, abuzul se perpetuează, iar contactele sociale de la maturitate devin reflexii ale abuzului din copilărie, jonglând între cele două poziții (cea de victimă și cea de abuzator).
Astfel, persoana abuzează pe alții în aceeași manieră în care a fost abuzată și/sau poate avea manifestări autoagresive exprimate prin acceptarea umilinței, dezvoltarea relațiilor toxice, intrarea în poziții înjositoare etc.
De asemenea, dacă situația traumatică nu este rezolvată și integrată, pot apărea tulburări de ordin psihosomatic (bulimie, anorexie, hipertensiune, tulburări gastrointestinale, atacuri de panică, anxietate socială, depresie, tulburări de somn, gânduri obsesive, tulburare de stres posttraumatic etc.).
Când nu plecăm din relația toxică…
Există persoane abuzate emoțional care nu realizează ce li se întâmplă și rămân în relaționări toxice. Tendința inițială este de a nega gravitatea actelor, iar fricile sunt diverse.
Vorbim despre: teama unui nou început; teama de a fi singur; teama de judecata celor din jur; lipsa susținerii financiare; credința că, prin iubire, îl pot schimba pe celălalt; vina; teama că, odată cu despărțirea, se pierde și ce a fost bun în relație; teama că abuzatorul se va răzbuna etc.
Toate astea își au originea în deformarea imaginii despre propria persoană, în lipsa încrederii în sine, în depersonalizare. De asemenea, putem vorbi și de un ciclu abuziv.
După fiecare situație abuzivă, abuzatorul face cadouri, promisiuni, își cere scuze, lucru care minimizează, în mintea celui abuzat, comportamentul de tip abuziv. Astfel, se creează confuzie și speranțe efemere că lucrurile nu au scăpat de sub control.
Cum devenim abuzatori
Un mediu securizant, în care respectul și iubirea primează, formează și conturează personalități mature emoțional, iubitoare și tolerante.
Comportamentul de tip abuziv își are originea în sentimentul de neajutorare și în teama profundă de abandon, într-o stimă de sine scăzută (care poate fi mascată sub un ego gonflat).
Toate acestea s-au născut în urma unui atașament nesănatos față de mamă, relația părinților a fost abuzivă sau mediul în care am crescut valida puterea și agresivitatea ca mod de supraviețuire.
De aceea, persoana abuzivă își creează o himeră asociind controlul altor persoane cu controlul propriilor frici. Astfel, această imaturitate emoțională o determină să fie lipsită de compasiune față de cei din jur, neresponsivă la nevoile și dorințele altora (acele dorințe care pot activa propriile temeri), cu un control scăzut al impulsurilor.
Pot dezvolta diverse dependențe și pot suferi de tulburări de personalitate precum: narcisismul (are un sentiment crescut al propriei importanțe și o nevoie intensă de a fi admirat),
tulburarea borderline (dezvoltă relații intense și instabile, alternând între idealizare și devalorizare, precum și un grad mare de incontrol al emoțiilor) sau personalitate antisocială (folosesc oamenii pentru a obține beneficii personale, sunt cruzi, cinici, disprețuitori).
Ce e de făcut în caz de abuz emoțional?
În primul rând, concentrează-te pe propria persoană, nu pe repararea relației sau pe comportamentul partenerului. Cea mai puternică vindecare vine din interior, integrând propriile valori fundamentale în viața de zi cu zi.
Fă din sănătatea ta fizică și psihică o prioritate! Ai grijă de nevoile tale și întreabă-te cine ești! Astfel, te vei simți la cârma vieții tale, puternică, plină de încredere și capabilă să iei decizii sănătoase pentru tine.
Apoi, în relația cu celălalt, este important să îți iei puterea înapoi, spunând „stop“ în momentul în care începe comportamentul abuziv.
Când lucrurile devin periculoase, este mai bine să pleci într-un loc unde să te afli în siguranță. Pune limite în ceea ce privește critica și izbucnirile emoționale și, în același timp, arată-i celuilalt disponibilitate de a afla preocupările lui în legătură cu comportamentul tău.
Gândește-te dacă într-adevăr îl poți ajuta cu ceva în ceea ce privește îngrijorările lui și dacă acest ajutor coincide cu păstrarea integrității tale și a stării tale de bine. Înțelege că nu poți să schimbi persoana de lângă tine.
O persoană abuzivă alege să se comporte abuziv. Amintește-ți că nu ești responsabilă de acțiunile ei și nu te învinovăți. Singurul lucru pe care îl poți schimba este răspunsul tău în fața situației abuzive.
Comunică cu oameni care te apreciază și te respectă. Fă ceea ce îți place și te face fericită. Cere sprijinul unui psiholog, dacă situația este de nesuportat și simți că nu îți poți accesa propriile resurse.
De Andreea Serpegean, psihopedagog și psihoterapeut cu formare în hipnoză clinică, relaxare și terapie ericksoniană. Specializată în psihoterapia și consilierea familiei și a copilului, psihoterapie de cuplu, psihoterapie individuală, psihosomatică, hipnoză clinică, tel.: 0766570157 (Constanța), www.psihoterapiesihipnozaclinica.wordpress.com
Foto: Shutterstock
