Reacții și manifestări ale copiilor sub stres

Nu doar adulți reacționează la stres, ci și copiii. Ei se pot îngrijora atunci când aud fragmente din discuțiile părinților, când performanțele academice nu sunt cele așteptate și pot deveni confuzi când primesc mesaje contradictorii de la membrii familiei. Iată câteva dintre reacțiile și manifestările lor în astfel de situații.

Citește și:

Unde greșesc părinții în relația cu copiii lor

Greșeli de disciplină pe care să le eviți cu copilul tău

Odată ce apare o tensiune acută, corpul reacționează. Anxietatea își face cuib în stomac și apar durerile de burtă, tulburările gastrointestinale.

Unii copii semnalează dureri de cap, dificultăți asociate somnului sau lipsa controlului urinar.

Pot apărea ticuri (clipitul repetat, ridicatul din umeri sau grimasele faciale), gesturi repetitive sau balbismul (bâlbâiala) atunci când copilul trăiește o stare de conflictualitate, o suferință psihică de lungă durată, de cele mai multe ori în legătură cu persoanele apropiate, semnificative.

Consecințele unui stres prelungit nu se înregistrează numai la nivelul corpului, ci și la nivel emoțional și desigur vizibil în comportamentul copilului.

Reacția de protest este ceea ce se manifestă ca și acting out. Copilul are o atitudine de opoziție, pare greu de mulțumit, are crize de furie, tendințe agresive, iar uneori dificultatea de a ține pasul cu cerințele școlare sau de a-și face prieteni.

La pol opus se află copilul retras, inhibat, care dă răspunsurile corecte și potrivite pentru a-i mulțumi pe ceilalți, dar care în interior simte o presiune puternică.

Perfecționistul este copilul cu o mare nevoie de control a mediului pentru că în realitate se simte lipsit de control.

Este foarte conștiincios, incapabil să se relaxeze și îngrijorat în mod nerealist față de evenimentele viitoare.

Este concentrat pe succesul școlar și se demoralizează repede atunci când are un eșec. Are așteptări nerealiste de la sine și de la competențele sale.

Copilul care cere multa atenție, care are nevoie excesivă de aprobare, care se agață de obiecte sau de persoane (și îi e greu să se dezlipească de ele) nu se simte în siguranță din pricina stresului intensificat căruia nu-i poate face față de unul singur. El percepe lumea amenințatoare și periculoasă.

Copilul evitant are o teamă de a-și asuma riscuri, de a se deschide către nou, de a se responsabiliza în sarcini. Este retras social, jenat și timid când se află în compania unor persoane nefamiliare.

Panica, reacție extremă, apare atunci când copilul trăiește un episod de frică intensă, bruscă și nu știe cum să acționeze. El devine stresat pentru că îi este teamă ca această stare se va repeta.

Mulți dintre noi credem că avem misiunea de a-i feri pe copii de orice suferință și de orice pericol, însă acest aspect e imposibil și indezirabil.

Suntem însă responsabili de siguranța fizică și emoțională a lor și este important să avem capacitatea de a fi atenți la ei, de a-i asculta atunci când au nevoie, de a le recunoaște și accepta emoțiile și trăirile în totalitate, nu doar pe cele plăcute.

Avem șansa să le dăm încredere, să le consolidăm abilitățile și să le oferim un model de relație sănătoasă care le permite să facă față suferințelor și să se dezvolte de pe urma lor; să-i încurajăm să se joace și să ne jucăm cu ei; nu în ultimul rând, să reflectăm asupra propriilor frici și anxietăți. În consecință, ne vom bucura să observăm cum le cresc aripi și devin autonomi.

 

De Alina Plăișeanu, consilier și psihoterapeut de formare experiențială (adult-copil-cuplu-familie)

Cabinet individual de psihologie „Plăișeanu Alina Mihaela'

Tel.: 0724.265.015

Email: alina.plaiseanu@gmail.com

Facebook: @psihologalinaplaiseanu

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Ce învață copiii din relația părinților
Ce învață copiii din relația părinților

Cu toții ne dorim pentru copiii noștri să devină adulți sănătoși și fericiți, iar un rol important îl joacă relațiile pe care le vor avea cu cei din jur. Cel mai important exemplu în acest sens îl primesc din relația părinților, motiv pentru care este recomandat să avem grijă ce model le oferim.

Citeste
Reacții și manifestări ale copiilor sub stres
Reacții și manifestări ale copiilor sub stres

Nu doar adulți reacționează la stres, ci și copiii. Ei se pot îngrijora atunci când aud fragmente din discuțiile părinților, când performanțele academice nu sunt cele așteptate și pot deveni confuzi când primesc mesaje contradictorii de la membrii familiei. Iată câteva dintre reacțiile și manifestările lor în astfel de situații.

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste
Drogurile legale - între senzații tari și consecințe groaznice
Drogurile legale – între senzații tari și consecințe groaznice

Adolescenții spun că sunt senzaționale. Consecințele? Cine se gândește la consecințe?! Drogurile legale sunt un flagel subteran, statul nu știe cât se consumă și care e rata de creștere a consumului. Dar ce sunt acestea? Alina Ciupercovici, în colaborare cu Dana Burciu, psiholog clinician și psihoterapeut la Clinica ALIAT Suceava, explică ce se întâmplă cu „legalele“.

Citeste