Nevoia de timp liber

Avem responsabilități și, deseori, un program de care nu (prea) ne putem dezice. Alteori, ne afundăm în muncă și fie că suntem sau nu mulțumiți de rezultate, perseverăm întrucât este o zonă în care simțim că avem control. Dar cât timp liber avem? Și de ce este absolut necesar să ne facem…

Citește și:

Singurătatea nu înseamnă lipsa iubirii

Muncești mult și nu ai timp de viață personală? S-o crezi tu!

Timpul liber nu este un moft, nici un semn de egoism sau neimplicare. De multe ori ajungem să ne simțim vinovați când facem ceva pentru noi sau când refuzăm anumite sarcini și solicitări întrucât am vrea să facem altceva cu timpul respectiv.

Suntem atât de prinși în capcana responsabilităților, încât uităm de responsabilitatea pe care o avem față de noi înșine.

Am auzit despre burnout și știm deja care sunt efectele acestuia: oboseală extremă, stres acumulat, rău fizic și psihic, randament alterat spre inexistent.

Chiar dacă nu este cea mai fericită paralelă, așa cum știm că trebuie să punem telefonul la încărcat întrucât rămâne fără baterie, la fel trebuie să avem grijă și de noi. Iar uneori, doar somnul, nu ne ajută.

Desigur, odihna este importantă întrucât pe fondul oboselii nu reușim să facem prea multe. Creierul nostru are nevoie de această pauză, sistemul imunitar la fel. Iar de psihic, nu mai vorbim.

Dar tot acesta din urmă are nevoie de câteva lucruri care să aducă relaxare, conectare cu sine și cu cei din jur, motive de bucurie.

Știai că fericirea depinde de tine? Poate ai citit despre asta, dar poate nu ai aplicat nimic din ce ai citit sau ți se par informații pentru oamenii simpli, care nu se luptă cu întrebări profunde precum „care este sensul vieții'.

Iar aceasta este capcana celor isteți, deștepți, inteligenți. Au impresia că soluțiile de care au ei nevoie… nu pot fi atât de simple. Totuși, sunt.

Dacă sensul vieții este pur și simplu să trăiești? Crezi că muncind în exces sau dedicându-ți tot timpul și toată energia altora din jurul tău este chiar unul dintre scopurile vieții tale?

Este minunat să fii interesat de muncă, eventual de o carieră. Așa cum este nobil și demn de recunoștință să ai timp, atenție și disponibilitate pentru cei din jur. Dar nu lăsa ca toate acestea să fie mai importante… decât tine.

Timpul liber este un mod de a-ți arăta ție recunoștință, gratitudine, apreciere. Este semnul de iubire pe care îl cauți la cei din jurul tău și pe care e important să știi să ți-o oferi singur. Calitatea vieții și fericirea depind deopotrivă de ce faci tu pentru tine. Nu job, nu copii, nu relații. Tu cu tine.

Ai vreun hobby? Dacă nu caută-ți încercând diverse domenii, iar dacă ai, nu ești niciodată prea bătrân/ă sau prea ocupat/ă să îl practici. Nu rata concediile și folosește orice ocazie ai pentru a călători, fie că e o „călătorie' scurtă până în parc, una la munte, sau una în străinătate.

Ieși în oraș și bucură-te de o cafea, o plimbare, un film, o carte citită pe o bancă sau o cină. Ieși și dansează chiar dacă „tu nu dansezi', dacă „mulțimile te obosesc' sau „ești prea obosit/ă'.

Pofta vine mâncând și poți descoperi cât de mult ți-a lipsit simpla descărcare prin dans a tensiunilor fizice și psihice acumulate. Și fă sport!

Lasă rezoluțiile de început de an și propune-ți să faci asta chair acum. Găsește o activitate fizică pe placul tău și dă frâu liber endorfinelor de care ai atâta nevoie.

În viața ta, te vei baza mereu pe tine și ai nevoie de toate resursele necesare pentru a ști că poți avea grijă de tine indiferent de relația în care ești sau jobul la care muncești acum.

Nimic nu este definitiv, decât relația pe care o ai cu tine. Începe să îi acorzi mai multă atenție, mai mult interes, mai mult timp liber de explorat.

De Anca Maftei, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician și specialist în psihologie organizațională

anca.maftei@gmail.com

Tel.: 0728.440.855

Foto

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Nevoia de timp liber
Nevoia de timp liber

Avem responsabilități și, deseori, un program de care nu (prea) ne putem dezice. Alteori, ne afundăm în muncă și fie că suntem sau nu mulțumiți de rezultate, perseverăm întrucât este o zonă în care simțim că avem control. Dar cât timp liber avem? Și de ce este absolut necesar să ne facem…

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste