Amețeala, un simptom al impulsurilor reprimate
Eliminând posibilele cauze medicale, amețeala poate fi expresia unor impulsuri reprimate, a stresului, a unor temeri neexprimate. Cum putem înțelege și vindeca această manifestare, aflăm din cele ce urmează.
Citește și:
De ce este recomandat să ne iertăm propriile greșeli
Care este sensul vieții noastre de zi cu zi?
Amețeala este acea stare pe care o trăim în momentul în care simțim că, fără vreun motiv aparent, câmpul senzorial ne joacă feste și avem o anumită dificultate în a ne păstra echilibrul.
Nu mult timp trece până când cuvintele încep să se amestece în minte și nu mai putem forma clar și concret o frază și, mai mult de atât, simțim nevoia să ne retragem, să stăm liniștiți.
Puțin câte puțin, simțim câte o picătură de transpirație rece care ne curge ușor pe piele și începem să avem gânduri negre.
Aici puteți observa foarte ușor cum o simplă amețeală care presupune un anumit impediment în desfășurarea activităților cotidiene se transformă în vertij, adică într-o iluzie de mișcare a tuturor lucrurilor, de la propriul corp la toate obiectele din jur.
În afară de motivele medicale care pot porni de la mici lovituri sau probleme ce țin de ureche și pot ajunge până la tumori sau probleme la cerebel, peste tot auzim de unele cazuri în care amețeala are drept cauză stresul.
Din punct de vedere psihologic, amețeala este un semn somatic pe care îl pot da unele dificultăți psihice care nu pot fi exprimate prin cuvinte.
Un lucru general cunoscut în psihologie este faptul că o energie psihică, un conținut psihic se descarcă printr-o modalitate sau alta, fie că vrem sau nu.
De aceea psihoterapia ne ajută să ne împăcăm cu istoria noastră de viață și să ne dăm seama de lucrurile pe care le-am scăpat din vedere, în același timp înțelegând faptul că nu putem schimba amintirile.
Acest simptom somatic este un semn de exclamare: „Atenție! Pericol!”. Pericolul asupra căruia planează acest semn este unul individualizat, un pericol specific pentru dezvoltarea fiecărei persoane.
El poate fi reprezentat de teama de a fi distrus, de a îți pierde sentimentul de a fi, de a fi controlat, de a fi vulnerabil, de teama de a pierde o parte importantă din corp, de teama de a iubi ceva interzis și lista poate continua.
În dezvoltarea normală a lui, copilul are diferite nevoi și dorințe. Putem vorbi aici de dorințe de cunoaștere, de dragoste, heterosexuale sau homosexuale, agresive, sadice și violente, de îndepărtare sau de apropiere etc. care sunt întâmpinate cu un refuz hotărât.
Astfel acestea rămân la stadiul incipient, nu ajung să crească, și învață modalități diferite prin care să se exprime: prin vis, prin sport, prin artă, prin muncă etc.
În unele cazuri, în care persoana nu este îndeajuns de puternică pentru a consuma aceste energii în moduri sănătoase, ele se transformă în patologii.
Patologiile de asemenea natură sunt reprezentate de temeri, angoase, frici iraționale, amețeli, vertijuri, uitare foarte pronunțată etc.
Astfel, în momentul în care simțim că ne apropiem de acea frică interzisă și respinsă de când eram mici, ne declanșăm un mecanism de apărare și facem tot posibilul să o evităm, fie plecând, fie neînțelegând, fie distrăgându-ne atenția.
Pentru a ajuta la creșterea unor copiii sănătoși este bine ca acele impulsuri mai mult sau mai puțin interzise de către normele sociale să fie lăsate să se exprime și, odată exprimate, vor putea fi mult mai ușor transformate în activități benefice fără a se ajunge la manifestări fizice generate de reprimarea lor.
De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist
Tel.: 0761.517.763
www.seeberger.ro
Foto: shutterstock.com
