Ce este tulburarea de personalitate narcisică
Tulburarea de personalitate narcisică sau narcisismul patologic este o patologie în care toată atenția cade asupra subiectului, celelalte persoane din jurul acestuia fiind percepute ca obiecte. Sună dramatic? Iată mai multe informații despre această tulburare atât de intens vehiculată în ultimul timp.
Citește și:
Ce ascunde dependența de jocuri pe calculator
Nevoia de a avea sens în viață este baza psihoterapiei
Tulburarea de personalitate narcisică este o tulburare în care pacientul se simte superior celorlalți. Persoana în cauză prezintă un simț exagerat al propriei persoane, are fantezii de succes, de putere, de frumusețe, toate legându-se de superioritatea față de ceilalți.
El are nevoie de admirația celor din jur, dorește să fie prețuit, să fie lăudat și face în așa fel încât să obțină acest lucru.
Superioritatea față de ceilalți se manifestă prin diferite moduri. Se poate ca o persoană să se simtă mereu nedreptățită dacă nu este pusă în poziție de șef, să întrerupă și să nu lase alte persoane să vorbească pentru a vorbi ea, să simtă că merită mult mai mult decât are acum etc.
Un lucru important este fantezia de succes, adică acea stare dintre realitatea internă și externă în care persoana se simte asemănătoare unui ideal al său: un supererou, o persoană bogată, o persoană influentă și puternică etc.
O persoană care avea elemente accentuate ale tulburării de personalitate narcisice simțea că atunci când își conducea propria firmă părea o personalitate de marcă a timpurilor: reușea să unească arta cu productivitatea, inteligența cu emotivitatea, astfel încât era un lider superior.
În mare parte, persoana narcisică este o persoană care se bazează alte persoane sau obiecte pentru a-și menține stima de sine, adică narcisismul sănătos, la un nivel optim.
De aceea putem observa părinți narcisici care își înscriu copiii la fel de fel de cursuri fără a îi întreba dacă le place sau dacă vor, doar pentru simplul motiv de a se putea lăuda cu ei: „Să nu cumva să mă faci de rușine în fața lor!”.
În vocabularul de specialitate, persoana folosită poartă denumirea de selfobiect, adică obiect al sinelui persoanei narcisice. Selfobiectul nu este văzută ca o persoană în adevăratul sens al cuvântului, ci ca un obiect care îndeplinește o funcție.
Un lucru important de observat este fragilitatea emoțională, fragilitatea stimei de sine a narcisicului. Datorită faptului că depinde de persoane și obiecte, în momentul în care simte că acele lucruri sunt pierdute, el resimte pierderea ca fiind a unei părți din el.
Pe de altă parte, datorită acestei fragilități, orice critică o percepe ca fiind un atac la propria persoană.
Variații ale tulburării
Putem face o legătură între o formă de paranoia și una de tulburare de personalitate narcisică în contextul în care orice atac este resimțit ca fiind împotriva propriei persoane. Este o chestiune de intensitate.
O legătură există între narcisismul patologic și tulburarea de personalitate obsesională, sau OCD-ul. Aici accentul se pune pe dorința de control, dorința ca oamenii să facă ceea ce le spune persoana în cauză.
Dorința de putere există și ea în cazul narcisismului patologic, astfel încât orice pierdere a puterii poate fi resimțită cu o anxietate în care propria existență este amenințată.
Tratament
Tratamentul cel mai bun pentru rezolvarea tulburărilor de personalitate narcisice este terapia psihanalitcă.
Încă din anii ‘60 s-a pus un accent deosebit pe această patologie, punctul culminant fiind lucrările lui Heinz Kohut care a descris tulburarea în toată complexitatea ei și a creat o tehnică eficientă care a fost integrată, de-a lungul timpului, în psihanaliza generală.
Problema se rezolvă în timp și, odată cu rezolvarea acesteia, apare și o evoluție întreagă a personalității și o înflorire a spiritului.
De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist
Tel.: 0760.615.143
www.seeberger.ro
Foto: shutterstock.com
