Chestionar Psychologies cu Ada Galeș

Actrița Ada Galeș recunoaște că i-ar plăcea să aibă abilitatea de a citi mințile oamenilor. Află ce înseamnă o zi perfectă pentru ea, dar și ce o determină să aibă îndoilei.

Citește și:

Chestionar Psychologies cu Dorotheea Petre

Chestionar Psychologies cu Mădălina Constantin

 

Care e demonul tău?

Propria mea mediocritate.

 

Ce nu ai reușit să faci încă în viață?

Copii, dar vin ei când trebuie.

 

Ce te enervează la maxim?

Nedreptatea.

 

Ce animal preferi omului?

Niciunul.

 

Dacă ai putea invita pe oricine din lume, pe cine ai vrea să ai oaspete la cină?

Sunt un mare fan al mâncatului în familie, așa că prețuiesc mereu ocaziile pe care le pot petrece cu ei.

 

Ce înseamnă o zi perfectă pentru tine?

Fiind într-o perioadă aglomerată acum, ar însemna o zi petrecută acasă cu iubitul meu și pisica. Poate un film pe seară la cinema.

Poate că săptămâna viitoare aș răspunde că ar fi perfect să am filmări, repetiții și spectacol după. Înclin totuși să cred că o zi perfectă ar fi una în care să fiu deconectată de lume.

 

Dacă ai putea trăi până la 90 de ani, și să ai corpul ori mintea de la 30 de ani, ce ai prefera? Corpul sau mintea?

Dacă aș ajunge la 90 și nu aș avea o demență senilă sau Alzheimer, să am nevoie de mintea de la 30, aș zice corpul.

 

Pentru ce ești recunoscătoare vieții?

Pentru viața însăși.

 

Dacă ai putea schimba ceva din felul cum ai fost crescut, ce ai schimba?

Mi-aș ruga părinții să mă facă de mică să cred că sunt suficient de bună.

 

Dacă te-ai trezi mâine cu o abilitatea deosebită, supraumană, care ai vrea să fie aceea?

Capacitatea de a intra în mintea oamenilor.

 

Dacă ai avea un glob de cristal și el ți-ar putea spune ceva despre tine, despre viitor sau orice altceva, ce ai vrea să știi?

Că o să fiu bine.

 

Care e cea mai mare împlinire a vieții tale de până acum?

Faptul că am devenit un adult asumat și sănătos mintal.

 

Ce valorizezi mai mult la o prietenie?

Disponibilitatea.

 

Cum a fost relația cu mama ta?

Este și a fost fabuloasă. Mama m-a făcut la 20 de ani și pentru că e o femeie absolut genială și miraculoasă a crescut odată cu mine, insuflându-mi mereu dorința de a mă dezvolta. Pe absolut toate planurile. E modelul meu.

 

Dar cu tatăl tău?

Conflictuală până acum un 1-2, când am început să ne întelegem.

Părinții mei sunt divorțați, iar din partea tatălui mai am două surori pe care le iubesc foarte tare. Una de 15 ani și una de 11 ani. Adolescenta trece prin perioada Marele război familial și, de când se ceartă cu tata, am reușit să intregrez propriile mele certuri de când eram adolescentă, să ne întelem și să ne iertăm.

A fost foarte important pentru mine. În vară am avut revelația că ceea ce recunoaștem la oameni este relația pe care o avem cu ei.

Mă uitam la tatăl meu și aproape că  nu știam cine e, eu fiind obișnuită cu relația conflictuală dintre noi. Cred că abia acum, când avem generozitate și ne comportăm cu blândețe, începem să ne cunoaștem cu adevărat.

 

Completează propoziția următoare: „Aș vrea să am pe cineva cu care să împărtășesc…”

Tot. Și sunt recunoscătoare că am.

 

Când ai plâns ultima oară în fața cuiva?

Când am avut ultimul spectacol. Dincolo de glumă, plâng dezinhibat de față cu oamenii.

 

Ce e prea serios în viață pentru a fi subiect de glumă?

Orice, atât timp cât subiectul despre care se face gluma se simte lezat.

 

Dacă ar fi să salvezi din casa ta un singur obiect (să zicem dintr-un incendiu) care ar fi acela?

Nu mă prea atașez de obiecte, dar aș încerca să salvez tablourile făcute de mama.

 

Ce te face să ai îndoieli?

Orice. M-am obișnuit să mă pun în primul rând pe mine la îndoială și apoi, din când în când, principiile pe care le dobândesc odată cu trecerea timpului.

Mă întreb dacă termenul de dreptate, frumusețe, nevoie etc. mai înseamnă același lucru pentru mine ca atunci când l-am definit.

Mă întreb care sunt alimentele pe care îmi place să le mănânc și am descoperit, de pildă, că țelina, pe care o consideram otravă în copilărie, îmi place enorm acum.

E un exemplu naiv, așa e, dar ați prins ideea. Nu cred că există vreun „adevăr absolut” și ghidându-mă după asta descopăr lucruri noi în fiecare zi și cred eu că îmi asum mai bine alegerile pe care le fac pentru că sunt conștientă și responsabilă de ele.

 

Ce ai reținut din toată educația primită ?

Că bunătatea și adevărul sunt imuabile și că ești unicul responsabil pentru suferința și fericirea ta. Asta ca paradigme. Într-un concret absolut am învățat să fac ordine, să gătesc, să-mi aleg cărtile pe care le citesc, să mă pun la îndoială.

 

Ce maximă, frază de înțelepciune ai vrea să le transmiți copiilor tăi? (o idee)

Toate trec.

 

Care e cuvântul preferat?

În perioada asta: mecanism.