Dacă tot faci o greșeală, poate îți ceri și scuze

Cu toții greșim și este firesc să se întâmple și asta. Dar e frumos, sau matur, ca atunci când faci o greșeală, să ți-o asumi.

Citește și:

Greșesc atunci când insist să fac totul singură

Am fost la coafor. Nimic spectaculos, dar ținând cont că ajung rar (nici măcar la ocazii nu mă gătesc nespus), am vrut să mă bucur de momentul acela unic în care se chinuie altcineva să îmi spele claia de păr. Și am profitat de moment (și de băiatul înalt cu ochii albaștri care s-a ocupat de masarea scalpului) din plin.

Dar cum nu se putea fără peripeții, la plecare, am constatat că o altă duduie plecase cu haina mea. Acum, ce să-i faci, haine aproape identice, femei aproape grăbite… se mai întâmplă.

Fetele de la salon, de ajutor, m-au întrebat siderate, când am rugat să contacteze telefonic ultimele cliente care tocmai au plecat, „dar ce s-a întâmplat, v-a dat cineva haina pe jos?”.

Este adevărat, m-aș fi supărat să o găsesc tăvălită, dar să sun persoana în cauză pentru a o trage la răspundere?! Să spunem că fetele or fi văzut multe la viața lor și orice este posibil.

În cele din urmă am reușit să discut telefonic direct cu „responsabila”. Și am aflat următoarele: că este departe, că ea are altă programare la altceva altundeva, că să îi las haina la salon și vede ea când ajunge să mi-o lase pe a mea, că ea nu stă în zonă, că are și altă treabă.

Am avut răbdare cât am numărat eu în gând până la zece să mă calmez. Cum să îi explici duduii că nu e problema ta că ea stă departe și voia să își petreacă duminica liniștită? Nu mai spun că nu am auzit scuze.

În cele din urmă, i-am transmis cât de politicos am putut (închizând imediat după aceea) că îi voi da un sms cu numărul meu de telefon și aștept să mă sune după ce își termină restul programărilor din restul orașului.

A apărut. Cu 20 de minute întârziere față de ora la care mi-a spus că ajunge înapoi în fața salonului. A stat încă 5 minute peste drum pentru că vorbea la telefon și nu era să traverseze repede, dacă tot o așteptasem atât. Eu doar am privit-o.

Părea să aibă haina mea pe braț, dar nu abordezi necunoscuți pe stradă ca să îi întrebi dacă nu cumva țin în brațe o haină care îți aparține… trebuia să aștept ca să fiu sigură că e ea. Mi-a dat haina cu un zâmbet mai mult deranjat că i-am stricat ziua, decât cu scuze. Și am plecat.

Acum, îmi revărs furia în scris, dar e terapeutic. Consider că atitudinea de divă nu exclude bunul simț. Ceva îmi spune că sunt femei celebre, care știu să se comporte.

Ai făcut o greșeală, cu toții facem. Ai bunul simț să îți ceri scuze și să vezi cum o poți remedia. Nu cere celuilalt să facă eforturi să repare ce făcuși tu. Că nu suntem toți fani ai unor dive necunoscute.

Foto: shutterstock.com