De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?
Citește și:
Strategii în confruntarea cu o problemă
Ce rol joacă în viața noastră rutina și schimbarea
Cu cât mai măreț obiectivul, cu atât mai anevoios drumul
Complexitatea unui obiectiv este prima informație pe care o avem despre dificultățile în a-l atinge. Nu este simplu să ajung la rezultatul urmărit, chiar dacă îmi este foarte clar că asta îmi doresc. Iar aici avem exemple clare din partea tuturor celor care au ținut la viața lor o dietă.
Este doar un exemplu, dar oare ne-a fost simplu? Am reușit ce ne-am propus? Și… mai ales, am sedimentat rezultatul sau a rămas un obiectiv pe care îl tot reluăm din cauza unui comportament ciclic: reușesc să slăbesc, apoi, odată atins scopul, mă îngraș la loc în termen scurt?
În primul rând, gândurile sunt cele care reușesc să ne saboteze: „da, dar este foarte greu”, „am mai încercat și nu am reușit”, „eu nu am capacitatea/valoarea pe care o au alții”, „nu mă simt în stare” sau „nu am timp pentru ceea ce mi-am propus”.
În primul rând, un obiectiv, poate presupune anumite renunțări pe moment (de exemplu, la un desert delicios) în virtutea rezultatului mult dorit din viitor. Ori noi, ființele umane, preferăm gratificarea imediată. „De ce să renunț la o seară de odihnă pe canapea pentru a merge la sală?”
Ne este greu să facem o conexiune cu noi, cei din viitor, și să avem motivația interioară necesară pentru a ne proiecta acolo, în obiectivul dorit deja atins.
Dar este necesar pentru drumul pe care îl avem de parcurs. Pentru a combate procrastinarea și celelalte piedici pe care ți le pui singur/ă, ai nevoie de o bună conexiune cu sine.
Obiectivele necesită un plan
Obiectivele nu reprezintă un parcurs lin din punctul A în punctul B, decât dacă sunt foarte simple și țin de evenimente imediate.
Pe termen lung, ele trebuie structurate într-un plan ce conține obiective mai mici, interpuse pe parcurs, fiecare reprezentând în sine o reușită și motiv de satisfacție.
Revenind la exemplul nostru (pentru familiaritatea lui) să vrei să slăbești 20 kg, nu sună simplu. Dar să îți setezi un prim obiectiv de a slăbi 3 kg, este realizabil, necesită o durată mai scurtă și îți aduce motivația necesară pentru a continua, crescându-ți încrederea în sine, dovedindu-ți că este posibil și ești capabil/ă să îl atingi.
Psihoterapia de grup și setarea obiectivelor
În cadrul psihoterapiei de grup se pot discuta și piedicile care intervin în setarea obiectivelor, acele momente, situații, gânduri, acțiuni repetate, care deseori ne împiedică să ne atingem scopurile.
Grupul este cel în cadrul căruia ne putem identifica mai clar acele rețineri invalidante, putem împărtăși experiențe și ne putem înțelege mai clar până și propriile obiective. Respectiv: tu vrei să ții o dietă sau ți s-a spus că ar fi bine să slăbești? Cât de mult îți dorești tu acel lucru și ce poți face, concret, pas cu pas.
Pentru obiectivele mici, interpuse, grupul poate oferi susținere, validare și încurajare pe parcursul îndeplinirii lor. Ulterior, aceste voci suportive pot fi integrate, contracarând propriul critic interior care, de cele mai multe ori, ne sabotează.
Despre obiective, limite și planurile adaptate fiecăruia dintre noi pentru a le atinge vom discuta în cadrul ședințelor de grup pe care le coordonez și la care vă aștept.
De Anca Maftei, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician și specialist în psihologie organizațională
Tel.: 0728.440.855
www.ancamaftei.ro
Foto: shutterstock.com
